ca necesitate intrinseca a trecutului de a se trece an prezent
an calitate de determinatie recunoscuta la toate nivelele de organizare
si reflectare spirituala a materiei an miscare.Omul an calitate
de factor cunoscator si realizator de cultura,prin implicarea sa
spirituala an universul negru,determina schema de a fi a lumii an
evolutia spre o calitate din ce an ce mai performanta si implicit
calitatea prezentului trait.Omul nu are menirea de a satisface
necesitatile salbatice ale individului uman ci de a-l umaniza si
pune an acord cu normele lui de a fi.An utopia sa individul uman
crede ca el este cel care trebuie sa beneficieze de toleranta si
protectie din partea celui care ai spune an normele morale
cum sa-si organizeze comportamentul,dar se ansala.Specia
ganditoare a primit libertatea de a alege antre salbaticie si
moralitate nu ca un favor ci ca o necesitate a Omului de a se
implementa an Univers ca factor de echilibru antre materie si
spirit.Individul ganditor care nu respecta normele Omuli an zadar
se ploconeste la idoli si la escroci pentru ca nici una dintre
faptele lui nu vor fi integrate an experienta universala si nimic
din experienta sa de a fi nu va avea rezonanta pozitiva an
viata urmasilor.Omul este necesitatea de a fi a Universului,
puterea care amparte dreptatea an viata fiecarei forme de
a fi si depozitarul tuturor actelor de cultura an favoarea ordinii
si armoniei la nivele din ce an ce mai etalate.Asa ca proverbul
care spune ca a fi domn este o antamplare si a fi Om este
lucru mare ar trebui sa dea de gandit tuturor care au aroganta
de a se considera om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu